Prevederile O 1802/2014 cu privire la reevaluarea imobilizarilor

Pentru Facturare si Gestiune recomandam Smart Bill. Incerci GRATUIT

Prin derogare de la evaluarea pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție, entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor
acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu.

Cum se inregistreaza amortizarea pentru imobilizarile reevaluate?

Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exercițiul financiar următor celui pentru care s‐a efectuat reevaluarea.

Imobilizarile complet amortizate pot fi reevaluate?

Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, entitatea poate proceda la reevaluarea acesteia. Cu ocazia reevaluării imobilizării corporale, acesteia i se stabilesc:

– o nouă valoare şi

-o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.

Cum si cine face reevaluarea ?

  • Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului.
  • Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii.

Tratamentul amortizarii cumulate la data reevaluarii

La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:


a) recalculată proporțional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau


b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.

Cateva reguli in ce priveste reevaluarea:

  • Elementele dintr‐o categorie de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri şi valori calculate la date diferite.
  • Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din categoria din care face parte trebuie reevaluate.
  • Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanțului.
  • Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea lor de piață, pe baza informațiilor pe care le‐ar utiliza participanții de pe piață atunci când stabilesc prețul activului, presupunând că participanții de pe piață acționează pentru a obține un beneficiu economic maxim.
  • În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s‐au calculat valorile prezentate, precum şi elementul afectat din contul de profit şi pierdere.

Din punct de vedere contabil:

  • diferența dintre valoarea rezultată în urma evaluării pe baza costului de achiziție sau a costului de producție şi valoarea rezultată în urma reevaluării trebuie prezentată în bilanț la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în “Capital şi rezerve” (contul 105 “Rezerve din reevaluare”).
  • surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezultatul reportat (contul 1175 “Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve
    din reevaluare”), atunci când acest surplus reprezintă un câştig realizat.
  • in sensul prezentelor reglementări, câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidență a activului pentru care s‐a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate
    pe baza costului inițial al activului.
  • Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepția cazului în care reprezintă un câştig efectiv realizat

Cum se trateaza diferenta dintre valoarea reevaluata si valoarea contabila neta ?

Daca:

  • Valoarea reevaluata > VCN (valoarea contabila neta), diferenta se considera:

‐ ca o creştere a rezervei din reevaluare, dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau


‐ ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.

  • Valoarea reevaluata > VCN, diferenta se trateaza ca o:

-cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau

-ca o scădere a rezervei din reevaluare “, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.


Articole similare

Comentariul tau aici