Pierderi in procesul de productie peste nivelul normal

Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!

Adesea in procesul de productie se intampla sa existe pierderi, unele normale, datorita procesului de productie iar altele anormale datorate neglijentei, erorilor sau problemelor de calitate.

De exemplu in cazul productiei unui mobilier metalic, in urma taierii placilor de metal exista piederi normale, datorate unor portiuni care nu pot fi utilizate dar pot exista piederi datorate neglijentei unui angajat care a deteriorat o placa de metal si care nu mai poate fi folosita in procesul de productie. Aceasta din urma este o pierdere anormala.

Aspecte contabile pierderi

Ordinul 1802/2014 prevede la pct. 79 ca nu trebuie incluse in costul stocurilor si trebuie recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei.
Capacitatea normală de producție reprezintă producția estimata a fi obținută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiții normale, având în vedere și pierderea de capacitate rezultată din întreținerea planificată a echipamentului.

Fiecare societate ar trebui sa isi stabileasca pe baza procesului de productie care este procentul de pierdere normala .

Presupunem ca in productia mobilierului metalic, cota normala de pierdere este de 10%. Daca intr-o luna societatea inregistreaza o pierdere de 15%, atunci din punct de vedere contabil va trebui sa inregistreze pierderile astfel:

10% – se inregistreaza in costul stocurilor
5% – se inregistraza pe cheltuiala perioadei.

Aspecte fiscale pierderi

TVA

Art. 304 alin.(2) lit.a) din Codul fiscal arata ca nu se ajustează deducerea inițială a taxei în cazul:

a)bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;

În sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabilă nu are obligația ajustării taxei deductibile în cazul bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător, în situații cum ar fi, de exemplu, următoarele, dar fără a se limita la acestea:

Calamitati naturale
Cauze de forta majora
Furt demonstrat
Leasing financiar in anumite situatii
Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate și pentru care se face dovada distrugerii
Pierderi tehnologice
Perisabilitati

Asadar sunt enumerate aici pierderile tehnologice sau, după caz, alte consumuri proprii, caz în care persoana impozabilă nu are obligația ajustării taxei în limitele stabilite potrivit legii ori, în lipsa acestora, în limitele stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum.

În cazul depășirii limitelor privind normele tehnologice ori consumurile proprii, se ajustează taxa aferentă depășirii acestora. Prin excepție, în cazul societăților de distribuție a energiei electrice, nu se face ajustarea taxei pentru cantitățile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru fiecare societate de distribuție a energiei electrice, care include și consumul propriu comercial;

Exemple de pierderi tehnologice: in cazul confectiilor metalice , partea din placile de metal care ramane neutilizata datorita modelelor confectiilor respective.

Societatile trebuie sa isi stabileasca norma proprie de pierdere tehnologica, pe baza procesului propriu de productie si a experientei in aceasta activitate.

Ulterior, regula este simpla: daca ne incadram in norma nu ajustam TVA. Daca depasim norma, ajustam TVA.

De exemplu se achizitioneaza 10 placi metalice pentru confectia unui mic mobilier metalic. Norma de pierdere este de 5%. Daca societatea realizeaza o pierdere de 8% atunci pentru 8%-5% va trebui sa faca ajustare de TVA.

Atentie! Trebuie sa delimitam pierderile tehnologice de persisabilitati.

Prin perisabilităţi, se înţelege scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii mărfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliză, răcire, îngheţare, topire, oxidare, aderare la pereţii vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroşare, împrăştiere, fărâmiţare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în reţeaua de distribuţie (depozite cu ridicata, unităţi comerciale cu amănuntul şi de alimentaţie publică).

Nu constituie perisabilităţi pierderile incluse în normele de consum tehnologic, precum şi cele produse prin neglijenţă, sustrageri şi cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forţă majoră.

Limitele maxime de perisabilitate care pot fi acordate mărfurilor potrivit prevederilor sunt prevazute la art.13 din Hotararea nr. 831 din 27 mai 2004.

Perisabilităţile produse se aprobă de managerul, directorul sau administratorul persoanei juridice, după caz, la nivelul cantităţilor efectiv constatate ca pierderi naturale cu ocazia recepţionării mărfurilor transportate, a inventarierii sau a predării gestiunii, până la limitele prevăzute la art. 13 din Hotararea nr. 831 din 27 mai 2004.

Perisabilităţile pot fi acordate numai după o verificare faptică a cantităţilor de produse existente în gestiune, stabilite după cântărire, numărare, măsurare şi prin alte asemenea procedee şi după efectuarea compensărilor conform prevederilor legale în vigoare.

Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare şi desfacere se stabilesc la nivelul întregii activităţi a persoanei juridice plătitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de mărfuri la preţul de înregistrare al mărfurilor intrate sau la preţul de livrare pentru mărfurile vândute în perioada cuprinsă între două inventare. Aceleaşi limite maxime de perisabilitate se acordă şi pentru mărfurile din stoc.

Limitele maxime de perisabilitate în timpul transportului se aplică o singură dată pentru cantităţile de marfă efectiv intrate sau, după caz, livrate, în funcţie de condiţia de livrare stabilită între furnizor şi beneficiar.

Comercianţii pot stabili cote de perisabilităţi diferenţiate sortimental pe depozite, magazine, gestiuni, pentru a fi admise la cheltuieli deductibile din profitul impozabil, cu obligativitatea încadrării în limitele maxime de perisabilitate prevăzute pentru grupa respectivă de mărfuri.