Dubla impunere reprezinta un obstacol in dezvoltarea relatiilor economice dintre stat (ineficientizarea exporturilor, scaderea competitivitatii, scaderea competitiei externe a marfurilor). Nivelul ridicat al impozitelor influenteaza deciziile persoanelor juridice sau fizice care doresc sa investeasca in strainatate, de unde rezulta ca dubla impunere este un obstacol in calea repartizarii geografice optime a investitiilor de capital. Dubla impunere poate genera si sustragerea de la impunere a unei parti importante din veniturile externe, avand ca si prima consecinta aparitia evaziunii fiscale.
Astfel literatura de specialitate prezinta metodele de evitare a dublei impuneri:
1. Scutirea sau exceptarea de la impunere
• Scutirea totala. Scutirea totala presupune ca venitul realizat de un rezident in strainatate nu este supus impoitarii in tara de domiciliu daca acesta face dovada platii in strainatate.
Vd=venitul din tara de domiciliu
Vs=venitul din strainatate
• Scutirea progresiva. Scutirea progresiva presupune ca venitul realizat in strainatate se adauga la venitul din tara de domiciliu pentru a stabili cota de impozitare a venitului global. Aceasta cota se va aplica la venitul realizat in tara de domiciliu.
Vg=venitul global=Vd+Vs=> k=cota de impozitare in tara de domiciliu
Id(impozitul in tara de domiciliu)=Vd*K
2. Creditarea fiscala
• Creditarea totala. Creditarea fiscala totala presupune ca in tara de resedinta se stabileste impozitul aferent venitului global, iar din aceasta se scade impozitul realizat in strainatate.
Vg=venitul global=Vd+Vs=>k=cota de impozitare in tara de domiciliu
Id=Vg*k-Is(impozitul realizat in strainatate)
• Creditarea obisnuita/ordinara. Creditarea fiscala/ordinara presupune ca in tara de domiciliu se stabileste impozitul aferent veniturilor realizate, iar din acesta se scade impozitul aferent veniturilor din strainatate, dar in donditiile tarii de domiciliu.
Vg=venitul global=Vd+Vs=>k cota de impozitare in tara de domicliu
Id=Vg*k-CF, unde CF=creditul fiscal
CF= Vs*kd
Pentru o mai buna intelegere a acestor metode se vede necesara exemplificarea acestora printr-un studiu de caz ipotetic pe baza formulelor de calcul prezentate mai sus.
Un rezident al statului roman desfăşoară o activitate în Germania în urma căreia obţine un venit salarial în valoare de 20.000 euro. Pe lângă acesta, obţine şi un venit de 15.000 euro în ţara de rezidenţă. Să se determine impozitul total plătit de rezident, având în vedere faptul că România practică o cotă de impozitare de 16%, iar în Germania sistemul de impozitare practicat este următorul:
| Impozit % | Cota EURO pe an | Cota EURO pe lună |
| 0 | sub 7 834 | sub 653 |
| 14% | 7 835 – 52 552 | 653 – 4379 |
| 42% | 52 553 – 250 400 | 4379 – 20 867 |
| 45% | peste 250 401 | peste 20 867 |
• Metoda scutirii totale
Is= 15.000*16%= 2.400 EUR/an
Id=20.000*14%= 2.800/an
Impozit total= 2.400+2.800= 5.200 EUR/an
• Metoda scutirii progresive
VG= 20.000+15.000=35.000/an => k=16%
Is=2.800 EUR/an
Id= 15.000*16%= 2.400/an
Impozit total= 2.400+ 2.800= 5.200 EUR/an
• Metoda creditării totale
VG= 20.000 + 15.000= 35.000 => k=16%
Id= k * VG- Is= 16% * 35.000-2.800=2.800 EUR
Impozit total =2.800 + 2.800= 5.600 EUR/an
• Metoda creditării ordinare
Is = 20.000 * 14% = 2.800 EUR
VG = Vs + Vd → VG = 15000 + 20000 = 35000 EUR → k = 16%
Id = VG * k – CF; CF = Vs * Kd
Id = 35000 * 16% – 20000 * 16% = 2400 EUR
Impozit total = 2800+ 2400 = 5200 EUR
În urma analizării convenției de evitare a dublei impuneri dintre Germania și România putem deduce că se folosește metoda creditării ordinare/obișnuite pentru rezidenţii români , respectiv metoda scutirii progresive pentru rezidenţii germani. Însă din punct de vedere al contribuabililor, putem observa din metodele de mai sus că impozitul datorat de către aceştia în ambele metode folosite potrivit convenţiei sumele sunt aceleaşi.
Oana Tomoiaga
