Obiectivul acestui standard este de a solicita agentilor economici sa prezinte in situatiile lor financiare informatii care sa permita utilizatorilor acestora sa urmareasca importanta instrumentelor financiare pentru pozitia financiara a entitatii si sa cuantifice riscurile asociate instrumentelor financiare, respectiv modul in care entitatea gestioneaza aceste riscuri.
Acest standard completeaza IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si IAS 29 Instrumente financiare : recunoastere si evaluare.
Categoriile de active si datorii financiare care urmeaza sa fie prezentate fie bilant , fie in note sunt:
1. activele financiare la valoarea justa;
2. investitiile detinute pana la scadenta;
3. imprumuturi si creante;
4. active financiare disponibile pentru vanzare;
5. datoriile financiare la valoarea justa;
In vederea evaluarii riscurilor ce deriva din utilizarea instrumentelor financiare o entitate va trebui sa prezinte pentru fiecare tip de risc atat informatii cantitative cat si calitative :
a) Informatii calitative:
– expunerile la riscuri si modul in care au aparut;
– politicile si metodele de gestionare a riscurilor : structura si organizarea activitatii de gestionare a riscului entitatii, natura sistemelor de raportare sau de evaluare a riscului, politica de reducere a riscurilor, monitorizarea eficientei instrumentelor de acoperire impotriva riscurilor
– modificari ale celor 2 elemente enumerate mai sus in raport cu perioada anterioara.
b) Informatii cantitative referioare la expunerea la risc .Aceastea trebuie sa aiba la baza informatiile furnizate intern personalului cheie din conducerea entitatii , de exemplu consiliul de administratie.
In mod deosebit se atrage atentia asupra concentrarilor de risc .Acestea pot fi generate de :
– sectoarele de activitate – de exemplu, in cazul in care activitatea partenerilor este concentrata in unul sau mai multe sectoare de activitate , entitatea trebuie sa prezinte separat expunerile la risc care deriva din fiecare concentrare a partenerilor.
– evaluarea riscului sau alte metode de determinare a calitatii creditului: daca exista o concentrare a creditului in ce priveste partenerii entitatii, entitatea va trebui sa furnizeze separat expunerile la risc care deriva din fiecare concentrare a partenerilor.
– distributia geografica (concentrarea pe o anumita piata)
