IAS 23 se refera la tratamentul contabil al costurilor indatorarii adesea asociate cu procesul constructiei in regim propriu a unor active, insa nu numai, putand fi aplicat si in cazul achizitionarii unui activ pentru care este nevoie de o anumita perioada de timp pana a deveni gata de a fi utilizat/ vandut.
Costurile indatorarii se refera atat la dobanzi cat si la alte costuri aparute in legatura cu contractarea imprumutului.
IAS 23 prevede faptul ca aceste costuri ale indatorarii pot fi capitalizate ca parte a costului unui activ daca sunt direct atribuibile achizitiei, constructiei sau productiei acestuia.
Costurile care se pot capitaliza sunt costurile efective ale indatorarii minus castigul obtinut din valorificarea temporara a fondurilor destinate capitalizarii.
Exemplu:
La 01.01.2008 firma A a imprumutat 15 mil. ron in vederea vederea finantarii productiei a doua active. Producerea lor a inceput dupa doi ani. Fodurile au fost utilizate astfel:
Activul A
La 01.01.2010 au fost utilizate 2 mil iar la 01.07.2010 au mai fost utilizate inca 3 milioane.
Activul B
La 01.01.2010 au fost utilizate 4 mil iar la 01.07.2010 au fost utilizate inca 6 mil.
Imprumutul a fost contractat la o rata de 10%.
Fondurile neutilizate pot fi valorificate la 9%.
Care sunt costurile indatorarii care pot fi capitalizate pentru fiecare activ?
Raspuns:
Activul A
Costurile indatorarii = 2 mil *10%* 6/12 + (2 mil+3mil)*10%*6/12 = 0.35 mil
Castigul obtinut din valorificarea temporara a surplusului = 3*9%*6/12 = 0.13 mil
Costul indatorarii care se poate capitaliza = 0.35 mil – 0.12 mil = 0.22 mil
Activul B
Costurile indatorarii: 4 mil *10%* 6/12 + (4 mil+6 mil)*10%*6/12 = 0.7 mil
Castigul obtinut din valorificarea surplusului : 6*9%*6/12 =0.27 mil
Costul indatorarii care se poate capitaliza = 0.7 mil – 0.27 mil = 0.43 mil
