Conform Ghidului practic la O 3055/2009, o datorie contingentă este:
- o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior dateibilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multorevenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii; sau
- o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului,dar care nu este recunoscută deoarece:
– nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau
– valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
O datorie contingentă nu se va recunoaşte în bilanţ, dar va fi prezentată în notele explicative, motiv pentru care este cunoscută ca element extrabilanţier.
Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. Dacă se consideră că este necesară ieşirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepţia cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.
Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:
a) provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi
b) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
– obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau
– obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei).
Exemplu
În cursul anului 2010, entitatea Alfa-Fin garantează un împrumut luat de una din filialele sale în sumă de 500.000 lei. Conform contractului de creditare încheiat cu banca, entitatea Alfa-Fin este solidară cu filiala beneficiară a împrumutului la plata ratelor rămase de rambursat (credit şi
dobânda aferentă perioadei). Entitatea Alfa-Fin devine efectiv obligată la plată, dacă beneficiarul creditului nu îşi achită trei rate consecutive.
La sfârşitul exerciţiului financiar 2010, entitatea Alfa-Fin trebuie să aprecieze oportunitatea recunoaşterii în bilanţ a datoriei aferente garantării creditului primit de filiala sa, prin evaluarea măsurii în care garantarea acestui împrumut va genera ieşiri de resurse.
Pe baza analizelor efectuate, entitatea Alfa-Fin constată următoarele:
– până în prezent, beneficiarul împrumutului şi-a onorat toate obligaţiile de plată către bancă, neînregistrând întârzieri sau restanţe la plată;
– din informaţiile prezentate în situaţiile financiare ale beneficiarului împrumutului rezultă că din suma împrumutată (500.000) şi garantată de Alfa-Fin, acesta mai are o datorie faţă de bancă în sumă de 480.000 lei, la care se adaugă dobânda calculată pe toată perioada creditului conform contractului în sumă de 350.000 lei;
– în urma analizei principalilor indicatori din situaţiile financiare ale beneficiarului împrumutului, rezultă că acesta prezintă capacitate de rambursare şi pentru perioadele următoare.
Prin urmare, entitatea Alfa-Fin va prezenta datoria în sumă de 830.000 lei (480.000 + 350.000) reprezentând principal şi dobânda aferentă, în contul extrabilanţier 8011 “Giruri şi garanţii acordate”, iar prezentarea se va face în notele la situaţiile financiare, ca o datorie contingentă.
