Plata drepturilor salariale către angajați este posibilă, chiar dacă există poprire asiguratorie a conturilor bancare aparținând agenților de muncă temporară
În cursul anului 2014, Direcția Generală Antifraudă Fiscală a demarat verificări pe linia prevenirii și combaterii evaziunii fiscale, care se manifestă în domeniul muncii nedeclarate și subdeclarate, în cadrul unui proiect pilot vizând creșterea conformării fiscale în domeniul impozitului pe salarii și contribuțiilor sociale.
Proiectul este subsecvent prevederilor Strategiei de conformare fiscală elaborată pe baza evaluării riscurilor la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în contextul asumării angajamentelor convenite cu Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional și este realizat în scopul prevenirii și combaterii muncii nedeclarate și/ sau subdeclarate, în scopul sprijinirii concurenței loiale în mediul de afaceri, respectiv a protejării angajaților prin creșterea nivelului de securitate socială. Acest proiect a fost anunțat public încă din 23.04.2014, prin comunicatul de presă anexat, care se poate regăsi și pe site-ul www.anaf.ro la adresa https: / /static.anaf.ro/static/3/Anaf/907483.pdf.
În acest context, suplimentar față de acțiunile care vizează combaterea muncii nedeclarate, verificările au fost extinse și la contribuabili autorizați că agenți de muncă temporară, având în vedere împrejurările specifice în care aceștia își desfășoară activitatea. Riscul fiscal evaluat este caracterizat de discrepanța majoră dintre veniturile la care se stabilesc și plătesc obligații fiscale, de regulă salariul minim în România și a celor considerate neimpozabile de agenții de muncă temporară, semnificativ mai mari decât cele impozabile, diurna medie plătită fiind de aproximativ 1500 de EURO pe lună.
Au fost constatate însă și cazuri extreme, în care veniturile asupra cărora s-a plătit impozit și contribuții sociale au fost la nivelul salariului de baza minim brut pe țară pentru un PROGRAM de lucru parțial de 2 ore pe zi (reprezentând 322 lei în 2014), în timp ce diurna neimpozabilă a atins și 2000-2500 euro.
Specificul acestei activități constă în faptul că agentul de muncă temporară încheie separat un contract de muncă temporară cu fiecare salariat temporar și un contract de punere la dispoziție cu utilizatorul. În aceste condiții, fiecare angajat cunoaște de la începutul misiunii de muncă temporară locul de desfășurare a activității și își asumă obligațiile menționate în contractul de muncă temporară.
Astfel, diferența dintre salariul minim din România, la care se plătesc obligațiile fiscale și salariul minim din statul membru al Uniunii Europene în care lucrătorul este pus la dispoziția unei întreprinderi utilizatoare, pe care agentul de muncă temporară are obligația să îl asigure conform legislației în vigoare, este plătită cu titlu de diurnă pe care agentul de muncă temporară o consideră venit neimpozabil.
Această metodă, prin care a fost disimulată PLATA unor drepturi de natură salarială a fost utilizată pentru a nu fi înregistrate și virate la bugetul consolidat al statului obligațiile fiscale constând în impozit pe venit și contribuții sociale, fiind de natură să genereze distorsiuni concurențiale pe piața muncii și să afecteze nivelul de securitate socială al angajaților.
Constatările au fost extinse la nivelul întregii țări și efectuate pe baza unei metodologii de control la contribuabilii autorizați că agenți de muncă temporară care au înregistrat venituri din prestarea unor servicii externe. Pentru instrumentarea acestor cazuri și pentru asigurarea unei abordări unitare s-a colaborat cu Inspecția Muncii din Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, și cu Direcția Generală de Legislație Cod Fiscal și Reglementări Vamale din Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere aspectele constatate, coroborate cu prevederile legale incidente, sumele acordate cu titlu de diurnă au fost reîncadrate din punct de vedere fiscal de asemenea având în vedere împrejurările în care au fost săvârșite faptele, au fost sesizate organele de urmărire penală. În ceea ce privește măsurile asigurătorii dispuse și instituite în timpul controalelor antifraudă la contribuabilii verificați pentru asigurarea recuperării prejudiciilor și împiedicarea înstrăinării patrimoniului, vă informăm că poprirea asigurătorie a conturilor bancare aparținând agenților de muncă temporară nu este de natură a afecta PLATA drepturilor salariale către angajați, în cauză fiind aplicabile prevederile art 149, alin (12), lit. a) din Codul de procedură fiscală, așa cum de altfel rezultă și din adresele de înființare a popririi transmise de organele fiscale.
Precizăm faptul că, în materie fiscală prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale este prevăzută la art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/ 2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală care stipulează că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, respectiv în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În ceea ce privește statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România precizăm că activitatea acestuia face obiectul unor reglementări speciale, aprobate prin Legea nr. 223/ 2007.
Reglementări speciale există și în situația personalului navigant maritim, a personalului din domeniul transportului rutier și feroviar internațional etc., drepturile acordate acestor categorii de personal nefiind asimilate celor acordate de agenții de muncă temporară.
