Suntem siguri ca pe viitor cand vom auzi de numerele 457 si 458 ne vom duce cu gandul la faimoasele articole din Codul fiscal care reglementeaza calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale si nerezidentiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.
Este intr-adevar o schimbare majora in impozitarea cladirilor, schimbare care merita toata atentia si care a adus deja controverse si discutii.
Pana la 31.12.2015, impozitarea cladirilor se facea in principal in functie de calitatea proprietarului : persoana fizica sau persoana juridica. Din 2016, se schimba aceasta perspectiva care a marcat cel putin ultimii 10 ani in Romania, si se ia ca reper destinatia finala a cladirilor : rezidentiala sau nerezidentiala.
In primul rand sa definim termenii :
- clădire nerezidenţială– orice clădire care nu este rezidenţială;
- clădire rezidenţială– construcţie alcătuită din una sau mai multe camere folosite pentru locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii;
- clădire cu destinaţie mixtă– clădire folosită atât în scop rezidenţial, cât şi nerezidenţial;
Potrivit normelor (proiect) în categoria clădirilor nerezidențiale sunt incluse acele clădiri care sunt folosite pentru:
- activități administrative
- de agrement
- comerciale
- de cult
- de cultură
- de educație
- financiar-bancare
- industriale
- de sănătate
- sociale
- sportive
- turistice, precum și
- activități similare, indiferent de utilizare și/sau denumire, fără ca aceasta să intre în categoria clădirilor rezidențiale.
Structurile de primire turistice sunt considerate clădiri nerezidențiale.
Clădirile sau spațiile din acestea unde se înregistrează sedii secundare și puncte de lucru se consideră că sunt folosite în scop nerezidențial.
Clădirile în care nu se desfășoară nici o activitate, sunt considerate nerezidențiale dacă aceasta este destinația care reiese din autorizația de construire.
De exemplu, sunt clădiri nerezidențiale: o clădire de birouri, un magazin, o fabrică, o clădire unde se desfășoară activitate de asigurare, un spital, o școală, un hotel.
Cădirile rezidențiale sunt clădiri folosite pentru locuit, alcătuite din una sau mai multe camere, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisfac cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii și care nu sunt folosite pentru desfășurarea unor activități economice. Activitatea economică se referă la orice activitate care constă în furnizarea de bunuri, servicii şi lucrări pe o piaţă și cuprinde activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor liberale sau asimilate
acestora.
Clădirile în care nu se desfășoară nici o activitate sunt considerate rezidențiale dacă aceasta este destinația care reiese din autorizația de construire.
Pentru încadrarea în una din categoriile rezidential/nerezidential, se are în vedere destinația finală a clădirilor, inclusiv în cazul în care acestea sunt utilizate de alte persoane decât proprietarii lor, precum și modul de înregistrare a cheltuielilor cu utilitățile.
Proprietarii clădirilor vor anexa la declarațiile fiscale orice document din care reiese destinația clădirii, precum:
- contracte de închiriere
- contracte de comodat
- autorizații de construire și
- orice altele documente justificative.
Art 457.Calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
Pentru clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% – 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp, publicata in codul fiscal.
Art. 458 – Calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 – 1,3% asupra valorii care poate fi:
a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;
b) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;
c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă.
Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor anteriore, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.
Precizari suplimentare furnizate de dl Gabriel Biris – secretar de stat in Ministerul Finantelor:
- impozitul pe cladirile cu destinatie de locuinta in care sunt inregistrate sedii de firma/pfa/pfi unde NU se desfasoara activitati economice se calculeaza conform regulilor de la locuinte;
- chiar si daca se desfasoara activitati economice, dar cheltuielile cu imobilul (utilitati, reparatii, impozit) NU sunt inregistrate pe firma, impozitul se calculeaza la fel ca la locuinta.
- impozitul va fi calculat proportional cu folosinta (locuinta/activitati economice) doar daca sunt inregistrate cheltuieli cu spatiul afectat afacerii.
