Pentru Facturare si Gestiune recomandam Smart Bill. Incerci GRATUIT!
Potrivit OMFP 2861/2009, entitatile au obligatia sa efectueze inventarierea patrimoniului cel putin o data in cursul exercitiului financiar pe parcursul functionarii lor, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii, precum si in urmatoarele situatii:
- la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de lege
- ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune, care nu pot fi stabilite cert decat prin inventariere
- ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune
- in alte cazuri prevazute de lege
Care este data de referinta in efectuarea inventarului?
De multe ori se considera ca inventarierea trebuie facuta la finalul anului, cu data de referinta 31 decembrie. Insa acest lucru nu este obligatoriu.
O entitate (de regula cu o activitate complexa) poate efectua inventarierea inaintea datei de incheiere a exercitiului financiar, cu conditia asigurarii valorificarii si cuprinderii rezultatelor inventarierii in situatiile financiare anuale intocmite pentru exercitiul financiar respectiv.
Data de referinta a inventarului se stabileste in fiecare an, prin decizie scrisa a conducerii unitatii.
O entitate poate face oricate inventare doreste in cursul anului, insa o data pe an este obligatoriu.
Potrivit reglementarilor contabile, contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
In conditiile utilizarii inventarului permanent, in contabilitate se inregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire a bunurilor materiale, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ, cat si valoric. Este prima solutie la care s-ar putea gandi oricine.
Aceasta inregistrare se face la nivelul costului de achizitie, costului de productie sau a pretului stabilit (standard).
La sfarsitul perioadei de gestiune valoarea stocurilor se stabileste, dupa regula:
Sold initial + Intrari – Iesiri = Sold final
La sfarsitul exercitiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilitae prin inventariere. Daca exista diferente (plusuri sau minusuri de inventar) acestea se vor regulariza, aducandu-se stocurile la nivelul lor real.
De regula, sistemul inventarului permanent se aplica la entitatile mari.
In conditiile utilizarii inventarului intermitent, nu se poate cunoaste stocul la un moment dat, decat la final de luna/perioada, cand se efectueaza inventarierea.
De regula, se aplica in entitatile economice din categoria celor mici sau mijlocii (care sunt si cele mai numeroase), deoarece este mai simplu si mai putin costisitor decat inventarul permanent.
Consta in stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarstul perioadei.
In acest caz, iesirile se determina ca diferenta intre valoarea stocurilor initiale plus valoarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii .
Relatia de calcul este urmatoarea:
Sold initial + Intrari – Valoarea stocurilor finale = Iesiri
