Pentru prima data , conceptul ABC a fost utilizat de catre Robert Kaplan si William Burns, la sfarsitul anilor ’80.
ABC este o metoda de calculatie a costurilor.
Prin ce se deosebeste ABCde metodele traditionale?
In primul rand, metodele traditionale recurg la alocarea destul de la arbitrara a unei parti din costurile indirecte , care se adauga la cele directe in vederea obtinerii costului total de productie. Aceste costuri totale astfel rezultate sunt apoi alocate diverselor produse finite, servicii sau clienti. Un astfel de sistem de calculatie presupune alocarea costurilor indirecte in functie de un singur criteriu – de exemplu numarul de ore de munca, sau ore-masina, o abordare destul de simplista.Aceasta metoda a devenit din ce in ce mai putin eficienta, datorita tendintei de crestere a cheltuielilor indirecte in costul total de productie.
La o astfel de abordare traditionala, metoda ABC aduce o alternativa prin faptul ca mai intai se cumuleaza cheltuielile indirecte pentru fiecare activitate organizationala.Apoi se atribuie aceste costuri produselor, serviciilor sau clientilor care au generat acea activitate.
O astfel de abordare presupune :
-identificarea activitatilor care sunt necesare obtinerii produsului/serviciului sau deservirii clientului;
– determinarea costurilor acestor activitati : unele sunt directe pentru ca pot fi alocate exact fiecarei unitati de produs (de exemplu materia prima), altele sunt indirecte si nu pot fi alocalte cu exactitate unui produs –fiindca de ele beneficiaza 2 sau mai multe produse (de exemplu costurile de depozitare), iar altele sunt costuri generale,administrative (costurile salariale ale personalului administrativ).
-identificarea produselor rezultate (output-uri) : produse finite, servicii, clienti.
-atribuirea costurilor activitatilor catre aceste output-uri.Aceasta se realizeaza utilizand driverele de activitate. Aceste drivere aloca costurile activitatilor pe baza de consum sau in functie de cererea pentru respectiva activitate.
Beneficiile metodei
• asigura o alocare mai corecta a costurilor indirecte si permite o analiza mai buna a cauzelor acestora.
• face mai vizibile activitatile care nu aduc valoare adaugata;
• sustine alte obiective manageriale – cum sunt continuous improvement, performance management-ul sau scorecard-urile.
Puncte slabe
• este dificila identificarea tuturor activitatilor si a driverelor de cost;
• poate costa de destul de mult implementarea unui astfel de sistem;
• chiar si in cazul acestei metode, anumite cheltuieli indirecte pot fi dificil de repartizat – si prin urmare trebuie repartizate arbitrar.
Sursa : www.cimaglobal.com
