Delimitarea intre obiecte de inventar si mijloace fixe exista in contabilitatea romaneasca insa nu exista si pe IFRS.
In contabilitatea romaneasca exista doua abordari pentru mijloacele fixe :
• o abordare contabila (adica ceea ce se inregistreaza pe conturi contabile si se reflecta in balanta de verificare si in bilant ) si
• o abordare fiscala – care este o evidenta paralela, extracontabila, in scopul calcularii taxelor.
Multe societati, mai ales cele de dimensiuni mici (insa nu numai) incearca sa gaseasca un punct comun intre cele doua abordari.
Astfel,pentru simplificare, pentru amortizarea mijloacelor fixe vor utiliza aceleasi durate de viata atat pentru amortizarea contabila cat si pentru cea fiscala.
Nu acelasi lucru pot sa il faca multinationalele care au de regula abordarea contabila impusa la nivel de grup si care nu corespunde cu abordarea fiscala. In acest scop, vor tine doua registre de mijloace fixe : unul contabil si unul fiscal.
Conform ambelor abordari , un mijloc fix se defineste ca un activ:
• generator de beneficii economice viitoare şi
• deţinut pe o perioadă mai mare de un an.
Ce aduce in plus abordarea fiscala este pragul de 1800 lei . Daca un activ are un cost de achizitie sub 1800 desi indeplineste cele doua conditii de mai sus, din punct de vedere fiscal se considera cheltuiala in momentul achizitiei, si nu se amortizeaza pe o anumita perioada.
Astfel, ajungem le ceea ce se cheama obiecte de inventar, insa din punct de vedere al IFRS-urilor, acestea sunt considerate direct cheltuieli ale perioadei.
Cu toate acestea, din punct de vedere contabil el poate reprezenta un activ imobilizat si se poate amortiza pe o perioada de n ani, in functie de durata sa de viata estimata.
Din punct de vedere contabil (O 3055/2009), ar trebui sa amortizam un mijloc fix pe durata estimata de viata, adica pe perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către entitate;
Din punct de vedere fiscal, se utilizeaza prevederile Ordinului 2139/2004. Acesta prevede pentru fiecare mijloc fix o durata de viata,conform incadrarii intr-o anumita categorie, sub forma unei plaje de ani, din care entitatea poate alege o data, in functie de specificul activului.
