Obligatia de a emite autofactura- DOCUMENTAR (baza legala, situatii, exemple)

Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!

Autofactura, explicata in termenii cei mai simpli, este o factura emisa catre sine, aceasta insemnand ca atat la furnizor cat si la beneficiar apare aceeasi firma.

Scopul emiterii unei autofacturi, este pur fiscal (pentru operatiuni legate de TVA), aceste autofacturi reflectand anumite situatii particulare cum sunt cele descrise in cuprinsul articolului.

Baza legala

Obligatia de a intocmi autofacturi in diferite situatii este reglementata de Codul fiscal, la articolele:

• art. 319 Facturarea, alin (3), (8), (9), alin. (20) lit. k)
• art. 320 Alte documente, alin. (1) , (2), (3), (4) , (8)
• art. 330 Corectarea facturilor, alin. (4)

Cand se emit autofacturile?

1.In cazul desfiintarii contractelor, refuzurilor totale sau partiale, rabaturi, remize, risturnuri, returnare ambalaje

Mai concret, daca te afli in una din urmatoarele situatii:

• in cazul desființării totale sau parțiale a contractului pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, înainte de efectuarea acestora, dar pentru care au fost emise facturi în avans (art. 287 lit.a)
• in cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum și în cazul desființării totale ori parțiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părți sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive/definitive și irevocabile, după caz, sau în urma unui arbitraj (art. 287 lit. b)
• in cazul în care rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preț sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor (art. 287 lit.c)
• in cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare (art. 287 lit. e)

si daca furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de corecție , atunci tu, ca beneficiar ai obligatia sa emiti o autofactura in vederea ajustarii taxei deductibile, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care s-au intamplat evenimentele prevazute mai sus.

Aceasta prevedere o ragasim atat la art 319 alin (3) cat si la art. 320 alin (3):

• În cazul în care este obligatorie ajustarea bazei impozabile conform art. 287 lit. a) – c) și e), dacă furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de corecție prevăzută la art. 330 alin. (2), beneficiarul trebuie să emită o autofactură în vederea ajustării taxei deductibile, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care au intervenit evenimentele prevăzute la art. 287 lit. a) – c) și e).( (art. 319 alin. (3)) )

• În situațiile în care se ajustează baza impozabilă conform art. 287 lit. a) – c) și e), dacă furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de corecție prevăzută la art. 330 alin. (2), beneficiarul, persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2) – (4) și (6), trebuie să emită o autofactură în vederea ajustării bazei de impozitare și a taxei deductibile, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care au intervenit evenimentele prevăzute la art. 287 lit. a) – c) și e).(art. 320 alin (3))

Diferenta intre cele doua articole , marcata pe text, arata ca doar beneficiarul persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila obligată la plata taxei în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2) – (4) și (6) are obligatia emiterii autofacturii ca urmare a situatiilor de desfiintare a remizelor, rabaturilor, risturnurilor, reducerilor de valoare in conditiile mentionate mai sus.

Articolul 307 alin (2)-(4) si (6) face referire la patru exceptii de la regula generala de stabilire a persoanei impozabile pentru operatiunile taxabile din Romania. Asadar, aceasta regula generala este ca persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii. Exceptiile de la alin. (2)-(4) si (6) sunt:

• prestarile de servicii efectuate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României catre orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România
• pentru livrarile de gaze – nu intram in detalii operatiunile fiind mai rare
• situatiile in care taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operațiuni triunghiulare, în anumite conditii,
• în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2) și care nu este înregistrată în România conform art. 316, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316, sau persoana nestabilită în România, dar înregistrată în România conform art. 316, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România, conform art. 275 sau 278

2. pentru fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii către sine

Din perspectiva fiscala, termenul Livrare catre sine este prezentat la art. 266 Semnificatia unor termeni si expresii, pct. 18 astfel: livrare către sine are înțelesul prevăzut la art. 270 alin. (4). In continuare, art. 270 alin (4) din Codul fiscal prevede ca sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operațiuni:

a) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial;

b) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispoziția altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial;

c) preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale achiziționate sau produse de către aceasta, altele decât bunurile de capital prevăzute la art. 305 alin. (1) lit. a), pentru a fi utilizate în scopul unor operațiuni care nu dau drept integral de deducere, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parțial la data achiziției.

Asadar, livrarea catre sine este o operatiune asimilata livrărilor de bunuri efectuate cu plată, inscrisa in una din categoriile de mai sus : a), b) sau c).

Ce implicatii fiscale are incadrarea unei tranzactii ca livrare catre sine ?

• Principala implicatie a incadrarii unei tranzactii ca livrare catre sine este se colecteaza TVA.
• De asemenea, se intocmeste autofactura.

Cele mai uzuale livrari/prestari catre sine sunt depasirile de plafoane in cazul protocolului si sponsorizarilor.

Citeste mai multe despre aceasta aici:

Cand se/nu se colecteaza TVA la protocol?

Diferente intre frecventa colectarii TVA la protocol si sponsorizare

Exemplu:

O societate comerciale producatoare de mingi de baschet pune la dispozitia unei scoli cu titlu gratuit 10 mingi din productia proprie.

Societatea va colecta TVA si va intocmi autofactura.

Textul legii:

Persoana înregistrată in scop normal de TVA trebuie să autofactureze, în termenul prevăzut la alin. (16), fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii către sine. (art. 319 alin. (8))

3. In cazul in care persoana impozabila efectueaza transfer in alt stat membru de bunuri aparținând activității sale economice din România, cu excepția nontransferurilor și pentru fiecare operațiune asimilată unei achiziții intracomunitare de bunuri efectuate în România.

a) Transfer in alt stat membru

Transfer in alt stat membru de bunuri aparținând activității sale economice din România este o operațiune asimilată unei livrări intracomunitare cu plată de bunuri, fiind obligatoriu să fie respectate toate condițiile și regulile aferente livrărilor intracomunitare, inclusiv cele referitoare la scutirea de taxă. In momentul expedierii bunurilor dintr-un stat membru în alt stat membru acestea nu fac obiectul unei livrări conform art. 270 alin. (1) din Codul fiscal și astfel, aceeași persoană impozabilă care declară transferul în statul membru unde începe transportul bunurilor trebuie să declare și achiziția intracomunitară de bunuri asimilată în statul membru în care aceasta are loc.

Iata cateva exemple :

• transportul în alt stat membru de bunuri importate în România, efectuat de persoana care a realizat importul, în lipsa unei tranzacții în momentul expedierii, transportul/expedierea de bunuri mobile corporale din România în alt stat membru în vederea constituirii unui stoc care urmează a fi vândut în respectivul stat membru, transportul de bunuri în alt stat membru în vederea încorporării într-un bun mobil sau imobil în respectivul stat membru în situația în care persoana respectivă prestează servicii în respectivul stat membru
• transportul/expedierea unui bun mobil corporal din România în alt stat membru în vederea reparării și care, ulterior, nu se mai întoarce în România, situație în care nontransferul inițial devine transfer
• transportul/expedierea din România de materii prime în vederea prelucrării în alt stat membru și care, ulterior, nu se mai întorc în România, situație în care nontransferul inițial al materiilor prime devine transfer.

In toate aceste situatii se intocmeste autofactura, in conditiile mentionate mai sus.

b) operațiune asimilată unei achiziții intracomunitare de bunuri efectuate în România

Aceasta este o prevedere in oglinda cu cea de la punctul a) si include operațiunile asimilate unei achiziții intracomunitare de bunuri efectuate în România -cum este utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfășurării activității economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziționate, dobândite ori importate de către aceasta, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru.

Textul legii:

Persoana impozabilă trebuie să emită o autofactură, în termenul prevăzut la alin. (15), ( NR. adica cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei), pentru fiecare transfer efectuat în alt stat membru, în condițiile prevăzute la art. 270 alin. (10), și pentru fiecare operațiune asimilată unei achiziții intracomunitare de bunuri efectuate în România în condițiile prevăzute la art. 273 alin. (2) lit. a). (art. 319 alin (9))

4. Daca nu ai intrat in posesia facturii emise de un furnizor nestabilit in Romania, pana in data de 15 a lunii urmatoare celei in care a luat nastere faptul generator , si livrarea/prestarea are loc in Romania iar tu, in calitate de beneficiar ai obligatia de plata a taxei conform art. 307 alin (2)-(4) si (6).

Ca sa detaliem aceasta formulare prescurtata, potrivit prevederilor art. 307 alin. (2) -(4) si (6) taxa este datorată de :

• orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România și care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în România conform art. 316 alin. (4) sau (6). (art. 307 alin (2))
• taxa este datorată de orice persoană înregistrată conform art. 316 sau 317, căreia i se livrează produsele prevăzute la art. 275 alin. (1) lit. e) sau f), dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 316 alin. (4) sau (6). (art. 307 alin (3))
• taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operațiuni triunghiulare, în următoarele condiții:

1. cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie stabilit în România, să fie înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru și să fi efectuat o achiziție intracomunitară a acestor bunuri în România, care nu este impozabilă conform art. 268 alin. (8) lit. b); și
2. bunurile aferente achiziției intracomunitare, prevăzute la pct. 1, să fi fost transportate de furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului revânzător, dintr-un stat membru, altul decât statul în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, direct către beneficiarul livrării; și
3. cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe beneficiarul livrării ulterioare ca persoană obligată la plata taxei pentru livrarea respectivă. ( (art. 307 alin (4))

• in alte situații decât cele prevăzute la alin. (2)-(5), în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2) și care nu este înregistrată în România conform art. 316, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316, sau persoana nestabilită în România, dar înregistrată în România conform art. 316, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România, conform art. 275 sau 278 . Prin excepție, persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România și neînregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al unor servicii prevăzute la art. 278 alin. (5) lit. h), nu este persoana obligată la plata taxei dacă prestatorul aplică unul dintre regimurile speciale prevăzute la art. 314 sau 315 ( (art. 307 alin (6))

Textul legii:

Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2) – (4) și (6) și ale art. 308 , trebuie să autofactureze operațiunile respective până cel mai târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator. ((art. 320 alin. (1))

5. Daca in situatiile enumerate la punctul 4 de mai sus au fost platite avansuri, si pentru acestea trebuie emisa autofactura.

Textul legii:

Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2) – (4) și (6), trebuie să autofactureze suma avansurilor plătite în legătură cu operațiunile respective cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a plătit avansurile, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator, cu excepția situației în care faptul generator de taxă a intervenit în aceeași lună, caz în care sunt aplicabile prevederile alin. (1). (art. 320 alin. (2))

Corectarea autofacturilor

Corectarea autofacturilor este prevazuta la art. 330 alin. (4) Cod fiscal, articol care arata ca in cazul autofacturilor emise conform punctelor anterioare, dacă persoana impozabilă emitentă constată că a înscris informații în mod eronat în respectivele autofacturi are doua posibilitati de corectie, la fel ca in cazul facturilor:

• fie va emite o nouă autofactură care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din autofactura inițială, numărul și data autofacturii corectate, valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, iar, pe de altă parte, informațiile și valorile corecte,
• fie va emite o nouă autofactură conținând informațiile și valorile corecte și concomitent va emite o autofactură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriu numărul și data autofacturii corectate.

În situația în care autofactura a fost emisă în mod eronat sau prin normele metodologice se prevede că în anumite situații se poate anula livrarea/prestarea către sine, persoana impozabilă emite o autofactură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriu numărul și data autofacturii anulate.