Evaluarea elementelor de activ si datorii – cele 4 momente

Există patru momente când are loc evaluarea elementelor de activ şi datorii din bilanţ, şi  anume:

  1. Evaluarea la data intrării în entitate

La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, determinată astfel:

a) la cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

b) la cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;

c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;

d) la valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.

        2. Evaluarea cu ocazia inventarierii

Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit prevederilor  Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv.

  1. Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar

La încheierea exerciţiului financiar, elementele de natura activelor şi datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar. Pentru elementele de activ, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate:

– pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru care  deprecierea este ireversibilă; sau

– se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci când  deprecierea este reversibilă.

Elementele de activ se menţin la valoarea lor de intrare.  Conform regulilor de evaluare aplicabile la încheierea exerciţiului financiar, în bilanţ principalele elemente se prezintă astfel:

  • Imobilizările necorporale

Imobilizările necorporale trebuie prezentate în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin  ajustările cumulate de valoare. Prin ajustări cumulate de valoare se înţeleg amortismentele  calculate şi ajustările pentru deprecierea imobilizărilor necorporale, determinate ca diferenţa între  valoarea de inventar şi valoarea contabilă netă.

  • Imobilizările corporale

Imobilizările corporale trebuie prezentate în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările  cumulate de valoare.

  • Imobilizările financiare

Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.

Activele de natura stocurilor trebuie reflectate în bilanţ la o valoare care să nu fie mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor, denumită valoare realizabilănetă. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

  • Creanţe

Exprimate în lei

Creanţele se evidenţiază în contabilitate la valoarea lor probabilă de încasare.

Exprimate în lei cu decontare în funcţie de cursul unei valute

Pentru creanţele exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora, se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, la data bilanţului, după caz.

Exprimate în valută

Creanţele în valută trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării creanţelor în valută sau cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după caz. Pentru sumele incerte se evidenţiază ajustări pentru pierderea de valoare a creanţelor faţă de clienţi/debitori.

  • Disponibilităţi în valută şi asimilate

Disponibilităţile în valută şi alte valori de trezorerie, acreditivele şi depozitele pe termen scurt în valută trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data bilanţului. La încheierea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităţilor în valută, acreditivelor şi depozitelor la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data bilanţului, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.

  • Investiţii financiare pe termen scurt

Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare. Cele netranzacţionate se evaluează la cost istoric, mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

  • Datorii

Diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a elementelor de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.

Exprimate în lei cu decontare în funcţie de cursul unei valute

Pentru datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

Exprimate în valută

La închiderea exerciţiului financiar, datoriile se evaluează şi raportează utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar se determină şi se înregistrează similar creanţelor în valută.

Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente, generată de evenimente anterioare. Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie redus sau anulat prin reluare la venituri.

  1. Evaluarea la data ieşirii din entitate

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Articole similare

Comentariul tau aici