Conturile se clasifică în următoarele clase:
Clasa I – Conturi de capitaluri
Clasa II – Conturi de active imobilizate
Clasa III – Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
Clasa IV – Conturi de terţi
Clasa V – Conturi de trezorerie
Clasa VI – Conturi de cheltuieli
Clasa VII – Conturi de venituri
Clasa VIII – Conturi speciale (în afara bilanţului)
Clasa IX – Conturi interne de gestiune
Simbolizarea conturilor se bazează pe sistemul zecimal de codificare. Planul de conturi conţine 9 clase. Clasele sunt divizate în maxim 10 grupe sau conturi principale, simbolizate de la 00 la 99, iar grupele cuprind maxim 10 conturi sintetice de gradul I, simbolizate de la 000 la 999. Fiecare cont divizionar se diferenţiază pe maxim 10 conturi sintetice de gradul II (denumite şi subconturi), simbolizate de la 0000 la 9999.
Conturile care fac parte din aceeaşi clasă sunt recunoscute după cifra iniţială, grupa după cifra a doua a simbolului, contul sintetic de gradul I, după cifra a treia, iar conturile sintetice de gradul II funcţie de cifra a patra.
Planul de conturi este elaborat în concordanţă cu conceptul de contabilitate în două circuite :
– contabilitate financiară (generală) – clasele I-VII
– contabilitate de gestiune – clasa IX
Faţă de alte ţări, planul adoptat în România prezintă o abatere de esenţă pentru că, conturile din clasa IX au drept conţinut şi sferă de aplicare numai calculaţia costului pe lucrări, servicii şi produse, şi nu asigură o gestionare analitică a stocurilor, nu determină rezultate şi nu le compară cu costul de producţie.
Clasificarea costurilor pe clase şi grupe s-a efectuat în concordanţă cu structurile de activ şi de pasiv, veniturile şi cheltuielile din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere, realizând legătura dintre contabilitatea curentă(financiară) şi bilanţul contabil.
